Contabilitate generala
Obiectul principal al contabilitatii generale il reprezinta patrimoniul societatii, care este format din totalitatea mijloacelor economice de care dispune ag. ec. in vederea realizarii obiectului de activitate, precum si totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica.
Existenta patrimoniului este legata de existenta unei persoane (fizice sau juridice) ca subiect de patrimoniu, care sa aibe posesia si gestiunea bunurilor materiale, drepturilor si obligatiilor, cu conditia de a exercita liber acte de dispozitie si administratie asupra sa.
Patrimoniul unei SC are urmatoarea structura:
- Elemente de activ – adica tot ce apartine persoanei;
- Elemente de pasiv – adica toate obligatiunile materiale pe care le are persoana.
Inregistrarea concomitenta a unei operatiuni economice in doua conturi, adica in debitul unui cont si creditul altui cont, poarta denumirea de dubla inregistrare. De aici si denumirea de contabilitate in partida dubla.
Esenta contabilitatii consta in aceea ca prin conturi se fac doua serii de calcule: una privind dinamica activului, iar alta privind dinamica pasivului, si in final se stabileste rezultatul.
Cele doua conturi care reflecta o anumita operatiune economica poarta denumirea de conturi corespondente, iar operatiunea de corespondenta conturilor.
Corespondenta dintre conturi se stabileste prin articule contabile, care indica contul debitor si conturile creditoare sau numai contul creditor, sau conturile debitoare sau numai contul debitor, pe de o parte, si contul creditor, pe de alta parte.
Contabilitatea unitatilor economice se organizeaza in compartimente distincte conduse de directorul financiar-contabil sau alta persoana imputernicita sa aiba aceasta functie.
Contabilitatea este organizata sub 2 aspecte:
- Contabilitatea generala sau financiara – care se organizeaza si conduce, cu caracter obligatoriu, de catre toate unitatile si care are ca obiectiv principal furnizarea informatiilor necesare activitatilor proprii, asociatilor, actionarilor (stocuri de materii prime si materiale, etc.)
- Contabilitatea de gestiune – se organizeaza in functie de specificul si necesitatile proprii ale ag. ec. urmarind costurile, rezultatele financiare, rentabilitatea productiilor, lucrarilor si serviciilor.
Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine conducatorului societatii (administratorului) sau ordonatorului de credite (ex. directorul unui liceu), precum si conducatorului compartimentului financiar contabil.
Operaţiunile economice din cursul lunii se inregistreaza in jurnale (note contabile) grupate dupa felul si natura lor, pe conturi sau grupe de conturi, cu continut economic asemanator. Documentele se inregistreaza zilnic in situatii auxiliare, iar la sfarsitul lunii documentele grupate pe conturi debitoare sau creditoare se inregistreaza in sume totale din situatii auxiliare (anexe) in jurnale.
Aceste jurnale poarta un numar si o liniatura speciala adaptata pentru inregistrarea articulelor contabile si care nu reprezinta altceva decat nota contabila lunara pentru toate operatiunile inregistrate in cursul lunii in contul respectiv. Baza inregistrata in jurnale o formeaza documentele justificative intocmite la timp si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare. Dupa verificarea de forma si de fond, documentele se conteaza, adica se indica pe ele conturile debitoare si creditoare, dupa care se inregistreaza in situatiile auxiliare sau direct in jurnale. In cazul operatiunilor economice numeroase (operatiuni de casa, banca, furnizori, clienti, etc.) se utilizeaza situatiile auxiliare in centralizatoare, iar la sfirsitul lunii totalul Rd si Rc din aceste situatii se trec fie in jurnal, fie in cartea mare.
Pentru o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, evaluarea trebuie sa respecte urmatoarele principii contabile:
- Principiul prudentei – potrivit caruia nu se permite supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor; respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor,
- Principiul permanentei metodelor – materializat in aplicarea regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate a elementelor de patrimoniu pe tot parcursul exercitiului financiar, astfel incat sa asigure compararea in timp a informatiilor,
- Principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia unitatea este apreciata ca-si continua activitatea in viitor fara a fi in situatia de a se lichida,
- Principiul independentei exercitiului- potrivit caruia veniturile si cheltuielile aferente activitatii si rezultatele financiare sunt delimitate in timp (de regula, pe un an calendaristic),
- Principiul intangibilitatii exercitiului bilantului de deschidere – potrivit caruia exercitiul încheiat trebuie sa corespunda cu exercitiul care incepe,
- Principiul necompensarii - potrivit caruia, elementele de activ si cele de pasiv se inregistreaza si se evalueaza in contabilitate separat si nu este admisa compensarea intre posturile din activul bilantului cu cele din pasiv.